Sunt pe WordPress

pe http://muntele.wordpress.com/

MAMUT!

pe wordpress.
teoretic, am si facut-o deja. practic, e cam deranj.nu prea imi vine sa chem lumea acolo.
dar, un paharel de vin, pe hol, eu zic ca putem bea.
peretii sunt albi, n-aveti pe ce va aseza, dar ceva frumos tot am gasit.
trei gingaluri noi from clandestino.

enjoy:www.muntele.wordpress.com

restul sunt chiar pe www.clandestino.ro.

Living in Africa

o melodie perfectă de spart săptămâna în două.

Pentru cunoscători

n-am citit pană acum ceva mai frumos despre beţivi precum cartea lui John Steinbeck, Cartierul Tortilla.
o pledoarie despre boemie, trândăvie, iubire şi alcool.o mixtură perfectă in care umorul savuros este paharul cu picior.



poate fi un cadou minunat de crăciun, cu condiţia ca cel care o primeşte să aibă măcar habar de diferenţa dintre un sec şi-un demidulce.

i'm just a dreamer, frate!

e ora 3 dimineaţă şi se făcea că am un vis:se dădea o lege prin care se interzicea last christmas a lui george michael, pe toată durata lunii decembrie. de la orice post de radio şi din orice magazin.pedeapsa presupunea suspendarea licenţei de funcţionare şi câte un an de închisoare pe viaţă.

ningea infernal

ninsoarea care cade chiar acum peste bucuresti, prima din acest an,mi-a adus aminte de unul dintre cuvintele dragi mie:

fleoșcăială.

moartea vine cu un click viteză

pentru prima oara simt cum e treaba asta cu timpul care zboara dureros de repede.si cam zboara, sari-i-ar limba de la ceas.dar nu mă plâng, ăsta e cel mai bun semn că fac ceea ce trebuie, unde trebuie.
oricum, se poate mult mai rău. infinit mai rău, fără a exagera cu nimic.

am primit zilele trecute, de la aceeaşi persoană,două mesaje-mass, la o distanţă de doar două minute:

_ _ _ _ _: (04.12.2007 22:54:35): Un amic al meu, in varsta de 33 de ani, a fost diagnosticat cu leucemie si operat de urgenta, saptamana trecuta, la spitalul Fundeni. Starea lui este critica si pentru a supravietui are foarte mare nevoie de sange, o grupa rara, B3 negativ. In cazul in care unul din voi are aceasta grupa de sange sau cunoaste pe cineva cu aceasta grupa, i-ati putea salva viata. Donatiile se fac la Spitalul Fundeni, pentru....


_ _ _ _ _ _: (04.12.2007 22:56:17): ultimul mesaj nu mai e valabil, persoana resp a murit


.

HALELUIA!

cand m-am logat pe blog pentru a pune acest anunt,intr-un moment de inconstienta sinceritate cu divintatea, am scris in casuta pentru parola "doamneajuta".


http://www.nme.com/news/led-zeppelin/32664

AMIN!

dracu' m-a pus să nu votez! acu' am apărut şi la o tv.

n-am votat şi jur că-mi pare rău că n-am votat.
imediat după anunţarea primelor rezultate de la alegeri, o tv-ul a avut un titlu care iar mi-a blocat mintea,nervii şi telecomanda timp de vreo două minute:

ELODIA NU A VOTAT AZI, 70 LA SUTĂ DIN ROMÂNI I-AU URMAT EXEMPLUL

mă simt ca atunci când am mers ultima oară la meci la steaua, când galeria striga:"cine nu sare, cine nu sare, ori este gabor ori e prost de moare!", iar eu stăteam pe scaun.

o, doamnă!..

gabi luncă trăieşte. am aflat asta azi, când m-am uitat pe lista candidaţilor pentru europarlamentare. gabi luncă, această cesaria evora a lăutarilor, e cap de listă pentru partida romilor. acum, zău că parcă aş merge să votez duminică.

si daca in rest ar fi perfecta, v-ati insura cu ea?nu, pe bune!

da, recunosc, m-am uitat pana la capat.
asta numesc eu fascinatia grotescului. e ca atunci cand ramai blocat cu telecomanda pe o tv.

basul si cu hora mare

ce poate fi mai frumos decat sa sarbatoresti ziua romaniei la muzeul taranului roman? raspuns:orice.
ce poate fi mai bun decat un concert aniversar byron,de 1 decembrie, la muzeul taranului roman?raspuns:doua* concerte!





* al doilea e pe 7 decembrie, in laptarie.

ME LIKE CLANDESTINO

simt ca as avea cateva multumiri de facut.
mie, in primul rand, pentru ziua in care m-am decis sa plec in bucuresti.sau din bacau.nu mai tin minte exact. eram destul de agitat in perioada aia.
lui exarhu. ca m-a sunat.
parintilor. care nu ma bat la cap sa le spun ce salariu am.
prietenilor. care, desi vor sa stie, nu ma intreaba ce salariu primesc.
fostilor colegi. care inca ma felicita pentru curaj.
lui dumnezeu. pentru ca a fost un an bun la vin.

ce inseamna clandestino
aflati mai
jos.

Rodrigo y Gabriela

am crezut ca lesin de fericire cand am dat peste asta.

urmeză staţia podu' iloaiei cu haltă pe partea dreaptă.

am avut cea mai tare experienţă culturală de când sunt în bucureşti. de 4 ani.
m-am urcat în metrou la victoriei în acelaşi timp cu trei cupluri. două vorbeau- destul de tare- în engleză, al treilea în germană. la fel de tare.
toţi- călătorii români-priveam fascinaţi.
la universitate, un personaj dubios,dar simpatic, probabil consătean de-al meu din moldova, spune:"bă, ce-i aici, trenu' babel?"

Musekova

imagini de la concertul muse de la moscova, de pe 15 octombrie.

drama? no way!

peste câteva ore voi merge la concert. în mod firesc ar fi trebuit să scriu despre asta abia după ce mă voi fi întors de acolo. nu o fac pentru că nu vreau să conving pe nimeni de nimic.
sunt doar fericit să stiu că există byron. si că au un album- forbidden drama-lansat luna asta ,un album pe care eu îl consider cel mai bun scos până acum în românia.
greu digerabil, deci deloc comercial.si totusi, impecabil.
de-aia nici nu vi-l recomand.
si apropo de fericire, cred că a venit vremea să scriu despre clandestino.
stay tuned!


latter edit: mi-am făcut palmele flenduri, nu mai am voce şi, dumnezeu stie cum, am făcut şi un cârcel la picior în timpul concertului.
dane, cel puţin pentru albumul ăsta, sunt fanul vostru pe viaţă.

Ciocnirea civilizaţiilor. :)

Un prieten din Bacău, profesor, a renunţat la oraş şi s-a mutat la ţară. E fericit şi îl admir.Şi-a pus pe messenger cel mai mişto status pe care l-am citit vreodată.

Sunt la lemne. Dati un buzz!

Respect, Dane!

Nişte ţărani.

am avut noi un an bun la concerte, dar din punct de vedere al atitudinii faţă de artişti suntem încă în perioada cretacică.
m-am convins de asta în clubul ţăranului(vai, ce ironie!), la un concert silent strike, lucian ban şi alex harding. primii doi sunt electronişti , iar harding e un saxofonist american cu greutatea’n propriu şi figurat.împreună au scos un concert electro-jazz uluitor.ceva rar despre care poţi vorbi cu mândrie şi copiilor.a fost uluitor de minunat ce s-a întâmplat pe scenă, cum la fel de uluitor a fost ce s-a întâmplat dincoace de ea.cred că mai degrabă pulsează acum mobilul meu de pe birou decât au făcut-o cei care erau în sală şi care au plătit pentru asta.un public imbecil şi anost(scuzaţi cuvântul anost), deloc cunoscător şi deloc cu chef de joacă.deşi loc era destul.
păi, băi ţăranilor, dacă tot aţi plecat din provincie, nu mai bine staţi voi dracului acasă? şi ferească dumnezeu să vă prind anul viitor pe stadion la concert la u2!!

Muse. De la înălţime.

Am peste un metru 90, şi sunt foarte fericit că am peste 1.90. Pentru că am putut vedea, nu doar asculta, un concert ce cu greu va mai putea fi egalat în România.
De săptămâni bune, de când am aflat că vin Muse la Bucureşti, le ascult muzica în delir. Zilnic,fără excepţie, în drumul către/de la job mi-am făcut urechile flenduri cu cântecele lor. Am ajuns, astfel, să le ştiu versurile pe de rost.
Am toate albumele lor. Am cumpărat biletul la concert în prima dimineaţă în care acestea au fost puse în vânzare.Am fost primul care a dat pe radio ştirea concertului de la Bucureşti. Ultimului meu buletin de ştiri de la Guerrilla i-a urmat o piesă Muse (Invincible, pentru cumoscători).

Le-am cumpărat tricoul după concert. Biletul e pus trofeu pe perete.
Şi, ciudat, astăzi aş fi putut să ascult orice fel de muzică, numai Muse nu.
După concertul de aseară, încă îmi vâjâie capul, încă mi se face pielea găină dacă închid ochii şi îmi imaginez scena aia vie dinspre care venea o apocalipsă de sunete, uluitor ambalată în spaţiu cu clădirea bisericii Caşin.
E greu să mai asculţi în mp3 melodii la 128 de kilo imediat după ce le-ai văzut şi ascultat live. Pur şi simplu e nevoie de o perioadă post concert.

Şi apropo de ce ziceam la început, în timpul concertului, de la înălţimea celor aproape 2 metri pe care îi am, am coborât privirea vreo 30 de centimetri. Şi a urmat revelaţia. Este incredibil, lumea încă vine la concerte, deşi mi-am dat seama că cei mai mulţi nu văd nimic!!! :)

Am văzut şi măgari fericiţi!

măgarul ciprian, cel din mijloc, trăieşte în giurgiu, pe lângă dunăre. e un măgar extrem de simpatic şi inteligent, deşi e puţin castrat. în dreapta imaginii e stăpânul lui ciprian, un domn la fel de inteligent şi cu simţul umorului pe deasupra, iar în stânga sunt eu. şi măgarul din mine.

Ulker Alles!

mă mai bucur de ultimele ore de libertate, de după guerrillă,sunt în zona de no men's land,perioadă în care las filmele să vină la mine.
ultimul venit, de mi-a umplut camera de bucurie, este "head on", pe numele lui de mamă "gegen die wand"-regia fatih akin. de la hagi şi galatarasay încoace, nu ştiu ca turcii să mai fi produs ceva atât de bun.
after laughter (wendy renee)-adică piesa de mai jos- cred că e singurul pasaj în engleză din tot filmul.printre cele mai bune.pasaje. şi filme.

bem, mâncăm, vremea horoscopului trece.

la horoscop, ieri, în jurnalul naţional, racii au fost anunţaţi că „vor uita să mănânce”. şi nu era vorba de dragoste, ci de sănătate.eu mă bucur mult că a fost aşa pentru că ieri nu am mâncat decât de 4 ori, altfel, cine ştie ce m-aş fi făcut dacă nu aş fi uitat să mănânc decât de 4 ori, cred că şi acum aş fi scris cu gura plină.
faza nasoală e că ieri a fost ziua unui prieten, mă rog, nu asta e nasol, ci că am uitat cât am băut.

mi-a zis un coleg, tot rac, că săptămâna asta o să ne schimbăm locul de muncă. noi, racii. e, aici au avut dreptate.motiv pentru care vă anunţ, uşor patetic, că vineri, la ora 12, voi avea ultimul meu buletini de ştiri de la guerrilla. apoi? apoi o să intre o melodie pe care am să v-o dedic. :)

Plouă. Scapă cine poate.

Ăsta-i momentul ăla în care eu o sa devin agresiv pe blog, ceea ce pe unii o să-i sperie uşor, dar mă vor înţelege, pentru că asta e una din zilele alea în care îmi dau seama de ce am devenit extrem de selectiv atunci când vine vorba de oamenii cu care mă înconjor,dar, cu toate astea, nu pot fi chiar atât de selectiv, motiv pentru care îmi şi vine să-i izbesc cu capu’ de toţi pereţii pe idioţii care, după săptămâni întregi de caniculă în care s-au plâns că li se strică carnea în frigider, se tânguie, acum, senini, că ”vai,ce vreme nasoală este afară!”,pentru că, da, azi plouă, plouă aşa cum şi uitasem că se mai poate, ploaie de-aia sănătoasă cu bulbuci, doar că unii, aceeaşi pe care i-aş izbi cu capu’ de pereţi, văd în asta un motiv sincer de depresie, un motiv de a înjura că weekendul lor,în care oricum nu făceau nimic, s-a dus dracului, dar nu despre asta e vorba aici,tocmai de aceea zic, mai bine un cântec voios să cântăm, poate facem cumva şi iese soarele şi o punem şi de un curcubeu mişto.

Râdem, plângem, dar mai şi citim

de mai bine de un an caut un film, oricare,fără a fi făcut o obsesie din asta, un film care să mă facă să plâng. dar plâns dintr-ăla la care să-mi sară cămaşa de pe mine. n-am găsit şi nici nu cred să găsesc prea curând(orice recomandare e binevenită).e foarte posibil ca bucureştiul să-mi fi alterat funcţii importante ale organismului. îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar,na, şi băieţii vor să plângă, uneori. :)
există o carte, v-o recomand, flori pentru algernon se numeşte ea, cartea, şi s-ar putea să stârnească la voi ceea ce n-a reuşit la mine vreun film şi nici vreun eveniment din viaţa mea, de vreo 2-3 ani încoace.
n-am plâns citind această carte, dar cu un nod în gât-şi la batistă-tot m-am ales.
o carte în care  retardarea devine punct de reper. în care mila şi suferinţa fac casă-specială- bună cu zâmbetul amar.

Au găsito pe soramea Norma care stă cu mama în Brooklin şi a dat voie pentru operaţiie. Mă vor folosi. Sînt aşa de escitat că deabea pot să scri despre asta.

asta scria charlie gordon, personajul principal, prin primăvară. 



Am recitit deseori primele mele rapoarte de progres şi am văzut acolo analfabetismul, naivitatea copilărească, mintea cu inteligenţă slabă care cerceta, dintr-un loc întunecat, prin gaura cheii, lumina orbitoare de-afară.

acelaşi personaj, charlie gordon scrie acest text câteva luni mai târziu.
eu zic să nu căutaţi mai mult de atât, ci doar să puneţi mâna pe carte, să vă bucuraţi de ea,şi, la rândul vostru, să o daţi mai departe. 

MUSE. www.muse.mu

am o slăbiciune-recunoscută-în viaţă, trupa muse. am pus pariu cu un prieten, când informaţia nu era confirmată încă, cu martori, că îi voi lua bilet la pink martini dacă muse nu vin la bucureşti, sau mi se va lua bilet dacă se confirmă concertul lor.am câştigat.
ceea ce vă doresc şi vouă, adică bilet, pe 6 octombrie, la stadionul de rugby de lângă arcul de triumf. 45 de lei.
eu, între timp, mă duc să învăţ versurile. :)

Groapa de gunoi nu e acasă. Sau, Glina-i sor-mea!

aseară, lângă florăria din piaţa naţiunilor unite- adică în centrul capitalei-, pe trotuar, am călcat pe un pampers folosit. norocul meu-sanchi!- e că nu l-am spart. ghinionul meu-na, dacă nu l-am spart!- a fost că lângă mine erau trei câini. mai sunt şi acuma. problema e că ei s-au speriat, eu m-am speriat, şi-uite aşa am stat şi ne-am conversat vreo 10 minute de parcă nu ne văzuserăm de-o viaţă. ei mă lătrau, eu îmi ştergeam sms-urile din telefon. în rest, sunt bine.

Vot ăta, muzîka! *

de ce moscova este(la egalitate de puncte cu sankt petersburg) primul oraş pe lista posibilelor mele destinaţii turistice.

* Muzica, frate!