Nişte ţărani.

am avut noi un an bun la concerte, dar din punct de vedere al atitudinii faţă de artişti suntem încă în perioada cretacică.
m-am convins de asta în clubul ţăranului(vai, ce ironie!), la un concert silent strike, lucian ban şi alex harding. primii doi sunt electronişti , iar harding e un saxofonist american cu greutatea’n propriu şi figurat.împreună au scos un concert electro-jazz uluitor.ceva rar despre care poţi vorbi cu mândrie şi copiilor.a fost uluitor de minunat ce s-a întâmplat pe scenă, cum la fel de uluitor a fost ce s-a întâmplat dincoace de ea.cred că mai degrabă pulsează acum mobilul meu de pe birou decât au făcut-o cei care erau în sală şi care au plătit pentru asta.un public imbecil şi anost(scuzaţi cuvântul anost), deloc cunoscător şi deloc cu chef de joacă.deşi loc era destul.
păi, băi ţăranilor, dacă tot aţi plecat din provincie, nu mai bine staţi voi dracului acasă? şi ferească dumnezeu să vă prind anul viitor pe stadion la concert la u2!!