bem, mâncăm, vremea horoscopului trece.

la horoscop, ieri, în jurnalul naţional, racii au fost anunţaţi că „vor uita să mănânce”. şi nu era vorba de dragoste, ci de sănătate.eu mă bucur mult că a fost aşa pentru că ieri nu am mâncat decât de 4 ori, altfel, cine ştie ce m-aş fi făcut dacă nu aş fi uitat să mănânc decât de 4 ori, cred că şi acum aş fi scris cu gura plină.
faza nasoală e că ieri a fost ziua unui prieten, mă rog, nu asta e nasol, ci că am uitat cât am băut.

mi-a zis un coleg, tot rac, că săptămâna asta o să ne schimbăm locul de muncă. noi, racii. e, aici au avut dreptate.motiv pentru care vă anunţ, uşor patetic, că vineri, la ora 12, voi avea ultimul meu buletini de ştiri de la guerrilla. apoi? apoi o să intre o melodie pe care am să v-o dedic. :)

Plouă. Scapă cine poate.

Ăsta-i momentul ăla în care eu o sa devin agresiv pe blog, ceea ce pe unii o să-i sperie uşor, dar mă vor înţelege, pentru că asta e una din zilele alea în care îmi dau seama de ce am devenit extrem de selectiv atunci când vine vorba de oamenii cu care mă înconjor,dar, cu toate astea, nu pot fi chiar atât de selectiv, motiv pentru care îmi şi vine să-i izbesc cu capu’ de toţi pereţii pe idioţii care, după săptămâni întregi de caniculă în care s-au plâns că li se strică carnea în frigider, se tânguie, acum, senini, că ”vai,ce vreme nasoală este afară!”,pentru că, da, azi plouă, plouă aşa cum şi uitasem că se mai poate, ploaie de-aia sănătoasă cu bulbuci, doar că unii, aceeaşi pe care i-aş izbi cu capu’ de pereţi, văd în asta un motiv sincer de depresie, un motiv de a înjura că weekendul lor,în care oricum nu făceau nimic, s-a dus dracului, dar nu despre asta e vorba aici,tocmai de aceea zic, mai bine un cântec voios să cântăm, poate facem cumva şi iese soarele şi o punem şi de un curcubeu mişto.

Râdem, plângem, dar mai şi citim

de mai bine de un an caut un film, oricare,fără a fi făcut o obsesie din asta, un film care să mă facă să plâng. dar plâns dintr-ăla la care să-mi sară cămaşa de pe mine. n-am găsit şi nici nu cred să găsesc prea curând(orice recomandare e binevenită).e foarte posibil ca bucureştiul să-mi fi alterat funcţii importante ale organismului. îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar,na, şi băieţii vor să plângă, uneori. :)
există o carte, v-o recomand, flori pentru algernon se numeşte ea, cartea, şi s-ar putea să stârnească la voi ceea ce n-a reuşit la mine vreun film şi nici vreun eveniment din viaţa mea, de vreo 2-3 ani încoace.
n-am plâns citind această carte, dar cu un nod în gât-şi la batistă-tot m-am ales.
o carte în care  retardarea devine punct de reper. în care mila şi suferinţa fac casă-specială- bună cu zâmbetul amar.

Au găsito pe soramea Norma care stă cu mama în Brooklin şi a dat voie pentru operaţiie. Mă vor folosi. Sînt aşa de escitat că deabea pot să scri despre asta.

asta scria charlie gordon, personajul principal, prin primăvară. 



Am recitit deseori primele mele rapoarte de progres şi am văzut acolo analfabetismul, naivitatea copilărească, mintea cu inteligenţă slabă care cerceta, dintr-un loc întunecat, prin gaura cheii, lumina orbitoare de-afară.

acelaşi personaj, charlie gordon scrie acest text câteva luni mai târziu.
eu zic să nu căutaţi mai mult de atât, ci doar să puneţi mâna pe carte, să vă bucuraţi de ea,şi, la rândul vostru, să o daţi mai departe. 

MUSE. www.muse.mu

am o slăbiciune-recunoscută-în viaţă, trupa muse. am pus pariu cu un prieten, când informaţia nu era confirmată încă, cu martori, că îi voi lua bilet la pink martini dacă muse nu vin la bucureşti, sau mi se va lua bilet dacă se confirmă concertul lor.am câştigat.
ceea ce vă doresc şi vouă, adică bilet, pe 6 octombrie, la stadionul de rugby de lângă arcul de triumf. 45 de lei.
eu, între timp, mă duc să învăţ versurile. :)

Groapa de gunoi nu e acasă. Sau, Glina-i sor-mea!

aseară, lângă florăria din piaţa naţiunilor unite- adică în centrul capitalei-, pe trotuar, am călcat pe un pampers folosit. norocul meu-sanchi!- e că nu l-am spart. ghinionul meu-na, dacă nu l-am spart!- a fost că lângă mine erau trei câini. mai sunt şi acuma. problema e că ei s-au speriat, eu m-am speriat, şi-uite aşa am stat şi ne-am conversat vreo 10 minute de parcă nu ne văzuserăm de-o viaţă. ei mă lătrau, eu îmi ştergeam sms-urile din telefon. în rest, sunt bine.

Vot ăta, muzîka! *

de ce moscova este(la egalitate de puncte cu sankt petersburg) primul oraş pe lista posibilelor mele destinaţii turistice.

* Muzica, frate!